O intamplare in timpul unei expeditii montane

Tema - o intamplare in timpul unei expeditii montane

Sursa foto: http://bit.ly/k4hI7x

Pui de compunere – Ai putea sa incepi prin a descrie o dimineata perfecta, cu un soare zambaret si

payday loans online

un cer albastru fara nori. Te pregatesti impreuna cu niste prieteni sa urcati pe munte.

Totul este distractiv, la inceput aveti energie si nu vi se pare atat de mare efortul depus. Gasca este completa, se fac multe glume, va opriti sa mancati si apoi va puneti iar pe urcat. In cateva ore ajungeti in varf. Decideti sa sarbatoriti momentul si faceti niste poze pe cinste. Dintr-o data, de nicaieri apare o ceata deasa. Temperatura scade, vi se face frig si nu mai stiti pe unde sa coborati inapoi. Unul dintre voi insa mai parcursese traseul inainte si se poate orienta mai bine. Muntele este inselator si niciodata nu stii ce se intampla.

In timp ce va chinuiati sa coborati ati auzit un planset de catel. Tu te gandesti ca poate un catel este in pericol si reusesti sa ii convingi pe prietenii tai sa se opreasca o clipa si sa caute de unde se aude plansetul. Descoperiti ca un mic catelus ramasese blocat pe o stanca si reusiti sa il salvati. Cand intr-un final ajungeti din nou la poalele muntelui, sanatosi si nevatamati, va inatlniti cu un cioban care recunoaste micul catel. Va povesteste ca acesta se separase din greseala de mama sa si ca il cautase peste tot fara sa il gaseasca si va multumeste pentru ca l-ati salvat.

Excursie la munte

Tema: Compunere cu titlul “Excursie la munte”

excursie la munte

Sursa foto: http://bit.ly/eBHylT

Pui de compunere 1 – Părinții voștri se decid să plecați un weekend la munte. Unde mergeți? Mama sau tata a decis locația? Mergeți să vizitați ceva sau doar pentru o plimbare? Când vă întoarceți? Este prima dată când plecați la munte?

Descrie drumul. A fost cu mașina sau cu trenul? Ce ați văzut pe fereastră? Dacă ați mers cu trenul v-ați împrietenit cu cineva pe drum?

Vă place mai mult la munte sau la mare? Este zăpadă? Ați mers la sănuiș pe pârtie? Poate v-ați întâlnit cu un coleg de clasă pe pârtie. Ce ați vorbit cu el? Era cu părinții?

Pui de compunere 2 – Pentru că ați luat o notă mare la școală părinții vă fac un cadou o excursie la munte, la Sinaia, unde veți primi un alt cadou – ce vreți voi! Pe drum îți aduci aminte de bunica. Ea a rămas singura acasă și vreți să se bucure și ea de o ieșire la munte. Vorbiți cu părinții să o ia și pe ea. Faceți cale întoarsă din drum și îi faceți o bucurie bunicii care acceptă fericită să meargă la munte cu voi.

Cum drumul către casa ei a fost lung este deja seară și decideți să mergeți a doua zi în excursie.

Pui de compunere 3 – Mergeți la munte și într-o drumeție vă întâlniți cu ursul.Vă este frică de el. Ce faceți? Imaginați-vă un dialog cu părinții voștri care sunt și ei speriați. În câteva minute vine pădurarul care sperie ursul și vă povestește ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu vă păstrați calmul la întâlnirea cu ursul.

Apusul soarelui la munte sau la mare

Pui de compunere 1 – Apusul soarelui la munte…
… pe o planeta indepartata, care are un singur munte si doi sori. Inchipuie-ti si descrie pe scurt planeta si unicul sau munte. Imagineaza-ti apoi cum arata peisajul… ce culoare are cerul? ce culoare are pamantul? ce culori au cei doi sorii (aceleasi sau culori diferite?)? Descrie cum in fiecare seara, toata popluatia acelei planete (descrie pe scurt cum arata si acesti extraterestrii si care sunt caracteristicile lor principale – sunt razboinici, pasnici, timizi, tacuti, vorbareti, amuzanti?) se aduna si se inghesuie pe munte ca sa vada apusul celor doi sori (cum apun? pe rand? in acelasi timp? incet? atat de repede incat risti sa pierzi momentul daca clipesti?).

Pui de compunere 2 – Apusul soarelui la munte…
… pe Pamant de data asta :) dar descrie-l din perspectiva soarelui. Povesteste cum lumineaza el toata ziua si seara se simte super obosit, cum se pregateste el sa se retraga, la ce se gandeste, ce trebuie sa faca pentru a apune si ce-i place lui in mod special atunci cand apune la munte…

Pui de compunere 3 – Apusul soarelui la mare…
… desigur, pe o alta planeta :) O planeta care e acoperita numai de mare! Sau o planeta cu o singura mare, care e foarte mica. Foloseste intrebarile si indicatiile de la primul pui de compunere, pentru a descrie cum apune soarele, ce culori se vad, poate ca pe planeta asta soarele apune chiar in mare, si se creeaza niste valuri enorme colorate… Descrie si locuitorii planetei si ce fac ei cu ocazia apusului… etc.

Pui de compunere 4 – Apusul soarelui la mare…
… pe Pamant, ori din perspectiva soarelui – foloseste indicatiile de la puiul 2. Ori din perspectiva unui locuitor al marii: un delfin, un pescarus, o scoica, o sirena, epava unei corabii, fantoma unui pirat… Gandeste-te intai la personajul respectiv pentru a intra “in pielea lui” si descrie cum iti inchipui tu ca ar vedea el/ ea apusul… Ce detalii observa, ce ii place, ce nu ii place, ce simte, ce gandeste etc.

Spor la scris!

Toamna la munte

Cineva are nevoie de idei de compuneri pe tema “toamna la munte”.

Pui de compunere 1
Dacă nu vreţi să scrieţi despre culoarea frunzelor şi alte clişee, cel mai simplu este să personificaţi toamna, care să devină un personaj care merge, ca oricine altcineva, la munte. Pentru asta, descrieţi:
- cum arată toamna (probabil femeie, cam ce vârstă, cum arată, cum e îmbrăcată…)
- de ce merge la munte (ca aşa s-a făcut în familia ei de generaţii, pentru aerul curat, pentru oamenii de acolo…)
- ce îi place, ce nu-i place la munte (relieful, animalele, serviciile…)
- ce face cât stă la munte (se plimbă, joacă table, merge la piscină…)
- cu cine se întâlneşte, ce fac împreună (un om, un animal, un personaj fantastic, cu tine…)
- când e momentul să plece şi de ce (o goneşte iarna, o cheamă Stăpânul Anotimpurilor în şedinţă, are o fobie de gheaţă…)
- încotro se îndreaptă când pleacă de la munte (în ţara tuturor anotimpurilor, spre altă planetă, la cineva acasă…)

Pui de compunere 2 – vacanţa toamnei
După 3 luni şi ceva de muncă, vine iarna şi toamna intră în sfârşit în concediu. Anul trecut a fost la mare, dar nu i-a plăcut din cauza frigului. Anul acesta se hotărăşte să-şi petreacă vacanţa la munte şi să încerce să înveţe să schieze. Descrieţi aventurile sale cu cazarea, cu instructorul de schi, cu colegii de grupă…

Pui de compunere 3 – o toamnă încăpăţânată
Într-un an, toamnei i-a plăcut atât de mult la munte, încât s-a hotărât să rămână acolo, nelăsând iarna să o înlocuiască. Descrieţi cum a decurs cearta dintre ele şi care au fost consecinţele deciziei ei pentru natură, oameni şi animale…

Later edit, la sugestia cititorilor:
Pui de compunere 4 – o toamnă pasivă şi înţelegătoare
Toamnei îi place la munte mai mult decât oriunde (descrieţi în detaliu de ce). Ar rămâne acolo să îngălbenească frunze toată viaţa ei nesfârşită (descrieţi în detaliu ce altceva mai face la munte). Dar toamna e cam pasivă, nu are prea multă energie (de ce?), aşa că în fiecare an, se lasă gonită de iarnă. Nu-i poartă pică niciodată, pentru că este înţelegătoare şi îşi dă seama că dacă s-ar opune, ar da peste cap întregul ciclu al anotimpurilor (cum?)…

Spor la scris!

Zonă de munte

Georgiana are nevoie de idei pentru o compunere care să “descrie o zonă de munte”.

Pui de compunere 1 – clasic
Iată câteva întrebări care să te ajute să scrii o compunere relativ clasică despre o zonă de munte:
- Cum ajungi în zona pe care vrei să o descrii? Cu maşina pe şosea? Cu trenul? Pe jos? Prin văi, păduri, dealuri? Pe drumuri largi asfaltate? Pe cărărui mici şi întortocheate?
- Cum ştii că ai ajuns în zona de munte? Ce forme de relief începi să vezi? Cum arată munţii? Înzăpeziţi? Cu păduri? Cu iarbă? Cu pietre şi stânci?
- Cum se simte aerul? Mai rece? Mai curat? Cum te simţi când inspiri adânc aerul de munte?
- Cum arată cerul? Sunt nori? E soare? Parcă cerul e mai albastru decât la oraş?
- Ce fel de vegetaţie vezi? Iarbă? Tufişuri? Brazi? Altfel de pomi/copaci? Descrie culori, nuanţe, texturi…
- Vezi şi vreun fel de apă? Un lac mic de munte? Un pârâu? Un izvor? Descrie culori, imagini, sunete…. Sunt şi peşti în apa aia? Cum arată? Ce fac?
- Ce fel de animale vezi? Păsări? Capre? Oi? O vulpe? Veveriţe? Ce fac? Mănâncă? Se joacă? Se fugăresc? Toate la un loc?
- Descrie cum te simţi tu în faţa acestui peisaj? Mică şi copleşită de frumuseţea şi forţa naturii? În armonie cu tot ce te înconjoară? Simţi că dacă mai tragi o dată adânc aer în piept ai putea să-ţi iei zborul?
- Ce-ţi place ţie cel mai mult şi mai mult la zonele de munte?

Pui de compunere 2 – mai altfel :)
Folosind din întrebările de mai sus, descrie o zonă de munte:
- subacvatică, unde trăiesc peşti şi sirene
- de pe Marte – unde totul e roşu, cerul e negru plin de stele… poţi să o descrii aşa cum ştii tu că arată (dacă n-ai nicio idee, caută nişte poze cu Marte pe net) sau să inventezi marţieni, vegetaţie marţiană… etc.
- un munte ascuns în dulapul fermecat al bunicii tale (şi aici poţi să imaginezi absolut orice vrei… zâne, pitici, balauri cu 4 capete…)
- muntele de aur al unui dragon binevoitor (care poate să aibă şi nestemate, şi pitici care servesc dragonul…)

Spor la scris!

Înserare la munte

Via request pe mail.

Profit de cererea pentru un pui pe tema “imagine a înserării într-o zonă de munte” pentru a vă povesti cum puteţi adapta un pui de compunere deja existent la o temă nouă [cine ştie când mai sunt plecată şi nu pot răspunde la mailuri :)]

Pui de compunere 1
Mai jos e un pui de compunere despre o “dimineaţă de vară la munte“. Puteţi porni de la puiul de compunere 1 – clasic, schimbând tot ceea ce ţine de dimineaţă cu lucruri care ţin de înserare:
- când / cu ce semn ştiţi că începe seara?
- cum sunt culorile? cum arată cerul? soarele? norii?
- ce se întâmplă cu flora şi fauna? ce flori se închid sau se deschid odată cu venirea serii? [de exemplu regina nopţii stă închisă în timpul zilei şi se deschide seara...] etc.

Scrieţi şi despre ce trăiţi voi în faţa acestui fenomen. Ce simţiţi / gândiţi când vedeţi cum se lasă seara la munte? Cu ce puteţi compara înserarea sau trăirea voastră despre înserare? Vi se întâmplă să fiţi atât de fascinaţi de jocul de lumini şi de nori încât să fiţi surprinşi de răcoarea serii şi să vă daţi seama că vă e frig de jumătate de oră dar aţi fost prea prinşi de peisaj ca să o simţiţi?

Pui de compunere 2
Pentru că tema este “o imagine a…”, al doilea pui de compunere despre dimineaţa la munte (cel cu dimineaţa ca personaj) are nevoie de mai multă adaptare.

O variantă este să porniţi în direcţia puiului de compunere de mai sus şi să terminaţi compunerea într-un mod ceva mai neaşteptat, descriind cum exact când vă pregăteaţi să intraţi în casă să vă îmbrăcaţi, aţi surprins [pe cer, pe vârful unui munte, în mijlocul unei văi...] o siluetă diafană / ca o umbră / ca a unei prinţese:
- aceasta ar fi de fapt Seara ca personaj, pe care să o descrieţi povestind cum arată şi ce face pentru a aduce noaptea asupra muntelui (are o baghetă? o pelerină? suflă întunericul ca pe un abur? etc.)
sau
- aceasta este de fapt Noaptea care îşi face apariţia după ce s-a înserat – la fel, descrieţi cum arată şi ce face.

Pui de compunere 3
Vă puteţi juca mai mult datorită cuvântului “imagine”. Compunerea poate fi povestea unui tablou, a unui desen, a unei gravuri care ilustrează înserarea la munte.

Poate fi un tablou pe care l-aţi găsit în podul bunicii, la un târg de vechituri, sau într-o librărie pentru copii unde librarul (un moşuleţ special pe care îl puteţi descrie astfel încât să daţi de înţeles că nu e un om ca toţi oamenii…) vi l-a făcut cadou, care v-a atras în mod neobişnuit şi pe care l-aţi luat în propria cameră.

După ce aţi descris cum aţi ajuns în posesia imaginii, imaginaţi-vă ce se poate întâmpla cu ea… Poate că:
- în fiecare seară, imaginea prinde viaţă, culorile par mai aprinse, vi se pare că puteţi vedea cum se mişcă frunzele copacilor în adierea vântului, crestele munţilor acoperite cu zăpadă încep să lucească…
- în fiecare seară, în imagine vi se pare că vedeţi acel personaj (descris ca în puiul de compunere 2)
- sunteţi convinşi că auziţi, deşi foarte, foarte încet, un cântec de greieri venind din tablou

Nu uitaţi să descrieţi cum începe şi cum se termină fenomenul care stăpâneşte imaginea. Apoi, descrieţi şi ce efect are asupra voastră:
- cum v-aţi simţit / ce aţi gândit prima dată când l-aţi observat?
- ce s-a mai întâmplat în următoarele seri? cum vi s-a schimbat percepţia? poate că la început tabloul s-a schimbat mai puţin ca să nu vă sperie, iar apoi, pe măsură ce v-aţi obişnuit, a început să vă arate mult mai multe lucruri…
- poate că tabloul oglindeşte în fiecare seară starea voastră din ziua respectivă [dacă aţi fost veseli, exprimă si el veselie, dacă aţi fost trişti, apar şi în tablou nori, sau ploaie...]
- poate că tabloul vă transmite cumva [cum?] nişte imagini care vă ajută să găsiţi soluţii la probleme care vă macină…

Finalul poate fi că încă păstraţi acel tablou, că l-aţi dat cuiva care are mai multă nevoie de el decât voi, sau că într-o zi a dispărut la fel de misterios cum a apărut…

Spor la scris!

Dimineaţă de vară la munte

Via request by comment.

Lary are nevoie de idei pentru o compunere despre o “dimineaţă de vară la munte”, mai precis în satul Izvoare din judeţul Maramureş. Nu am fost niciodată acolo, aşa că puiul de compunere va fi unul generic despre dimineţi de vară la munte, iar voi îl puteţi adapta la orice sat sau localitate vreţi voi.

Pui de compunere 1 – clasic
Pentru mine dimineaţa începe oarecum noaptea, cu prima geană de lumină. Vara asta se întâmplă pe la 4 şi ceva. Pe măsură ce soarele se apropie de răsărit şi începe să se ridice pe cer, peisajul se schimbă foarte repede, trecând printr-o mulţime de nuanţe. În acelaşi timp, parcă se schimbă ceva şi în intensitatea vântului… ori creşte, ori scade, ori dispare, ori apare. De asemenea, odată cu lumina încep să se trezească şi tot felul de animale şi animăluţe, care încep să se foiască, să cânte, să se plimbe, să se întindă, să mănânce etc.

La munte mi se mai par fascinante jocurile de umbre, faptul că deşi soarele e sus pe cer şi deja nu te mai poţi uita la el, în unele zone e încă întuneric.

Acum… În funcţie de cum arată satul / localitatea cu pricina, povestiţi aceste schimbări în cât mai multe detalii referitoare la culori, imagini, vânt, animale, soare, nori, dealuri, munţi, case, oameni etc. Pentru a putea descrie cât mai mult, încercaţi să folosiţi toate simţurile (văz, auz, miros, gust, tactil…).

Începutul şi finalul compunerii pot fi momentul pe care îl consideraţi voi începutul dimineţii şi cum se poate recunoaşte şi respectiv momentul pe care îl consideraţi sfârşitul dimineţii şi cum ştiţi că începe ziua. Ar fi interesant ca pentru ambele momente să vă găsiţi un semn foarte specific pe care să îl descrieţi, menţionând şi cum vă simţiţi voi în faţa acelui fenomen (de exemplu prima geană de lumină, cântecul cocoşului, primul foşnet de frunză, primul ciripit de pasăre, primul punct de lumină pe care îl desenează soarele pe cer când răsare… etc.)

Pui de compunere 2 – “modern” :)
Imaginaţi-vă o dimineaţă de vară ca personaj. Cum arată? Din ce elemente se compune? Cum e îmbrăcată? Cum îi stă părul? Ce culoare au ochii? Poartă vreun obiect deosebit cu ea? etc…. cât mai multe detalii.

Povestiţi cum s-a născut această dimineaţă de vară şi, pe scurt, cum a parcurs ea diferite forme de relief prin lume (mare, oraş, câmpie, ocean…). Povestiţi apoi cu mult mai multe detalii, cum a fost pentru ea când a ajuns prima data la munte, în satul / localitatea care vi se cere. Ce a văzut? Ce i-a plăcut cel mai mult? Cum a cuprins / cum s-a întins peste zona respectivă? Cum i-a plăcut sau ce a simţit când a apărut pentru prima dată în faţa locuitorilor, animalelor şi plantelor de acolo? Ce a făcut după ce şi-a terminat treaba? Unde s-a dus mai departe?

Spor la scris!

Compunere "La munte" – cu expresii obligatorii

Aseară am primit primul mail de cerere!

“buna! am inteles bine tu compui compuneri?? dak da te rog salveaza-ma am o fetita in clasa a 4-a si nu am inspiratie deloc..are de facut o compunere care sa se intituleze “la munte” in care trebuie sa se foloseasca urmatoarele expresii:

- somnoroase păsărele;
- frunzele zboară în aer;
- bucurie deplină;
- luna s-a suit în zare;
- vantul tacoreşte;
- apa curge în vale;
- val de argintie ceaţă;
- vântul a adus nori;
- razele stelelor ca de foc;
- revărsare calda;
- răsare luna;
- izvoarele suspină;
- floare puternic mirositoare;
- lumina zboară;
- codrul negru tace;
- floare mică şi rotundă;
- inima începe să bată;
- florile dorm;
- un miros venea adormitor;
- grădinile se însufleţesc;
- soarele iubit se arată;
- brazi înalţi de-îi zboară pălăria din cap când te uiţi la ei.”

Ce să mai analiza subiectului… Sunt cel mai mare fan al scrisului cu condiţii impuse, e mult mai stimulant şi ajută la rigoare, dar cu expresii ca astea… Mă rog… Principiile de a nu da compuneri gata făcute şi a ajuta lumea să scrie singură rămân valabile. Recunosc însă că am fost înduioşată de o mamă în aşa mare încurcătură la o oră atât de târzie şi am reuşit să storc două variante:

Pui de compunere 1:

Puţină lume ştie, dar “somnoroasele păsărele” nu sunt doar nişte simple păsărele somnoroase. Somnoroase păsărele trăiesc doar la munte. Ele s-au născut la oraş, dar nu au suportat aglomeraţia şi s-au mutat în codrii negri şi tăcuţi de la munte. Acolo le place cel mai mult, pentru că pot să audă cum suspină izvoarele, pot să se bucure de florile puternic mirositoare de la marginea pădurii şi, chiar dacă e greu de crezut, pot sta de vorba cu florile mici şi rotunde, fără să îi sperie pe oamenii grăbiţi de la oraş. Somnoroaselor păsărele le place să se zbenguie printre crengile brazilor atât de înalţi că-ţi zboară pălăria sau penele din cap când te uiţi la ei.

Când vântul mai aduce nori la munte şi se face frig, somnoroasele păsărele fug de frunzele care zboară în aer şi coboară să se scalde în apa care curge în vale, într-un loc numai de ele ştiut, unde soarele iubit se arată întotdeauna şi le mângâie cu o revărsare caldă. Lumina soarelui parcă zboară, iar somnoroaselor păsărele le place să o urmeze către grădinile însufleţite, numai de ele ştiute. Inimile lor bat din ce în ce mai tare de la atâta zbor şi joacă, dar lor nu le pasă, pentru că asta înseamnă pentru ele bucurie deplină!

Pe înserate, când luna răsare, somnoroasele păsărele simt venind dinspre munte un miros adormitor. Nu este miros de flori, pentru că florile dorm deja de mult, într-un val de argintie ceaţă cum muritorilor de rând sau păsărelelor obişnuite nu le e dat să vadă. Pentru somnoroasele păsărele, noaptea nu e neagră şi întunecată, pentru ele razele stelelor sunt ca de foc şi le luminează calea înapoi către munte.

Când luna se suie în zare, somnoroasele păsărele ajung înapoi la cuiburile lor montane, după o zi frumoasă de joacă şi libertate. În fiecare seară, înainte de culcare, mai schimbă câteva ciripituri despre cât de frumos este la munte, cât de liniştită şi curată e natura încă neatinsă de oameni şi cât de mult se bucură că au scăpat de vâltoarea oraşului şi au reuşit să găsească muntele, cu toate minunăţiile lui.

Pui de compunere 2 (recomandat doar daca invatatoarea are simtul umorului)

Sunt o floare mică şi rotundă. Mai de mult, mă uitam la suratele mele, flori înalte şi colorate, flori puternic mirositoare care îi ademenesc şi încântă pe trecători şi îmi doream să fiu şi eu mare şi frumoasă ca ele. Mă întrebam de ce sunt doar o floare mică şi rotundă. Mă uitam şi la copacii din codrul negru şi tăcut de lângă pajiştea în care trăiesc, brazi înalţi de-ţi zboară pălăria sau petalele din cap când te uiţi la ei… Nu înţelegeam de ce natura m-a făcut aşa mică şi pricăjită.

Într-o bună zi, pe când soarele iubit începea să se arate şi lumina lui zbura într-o revărsare caldă, pe când celelalte flori încă mai dormeau, s-a întâmplat ceva nemaivăzut! Ca de niciunde a apărut o zână, care parcă îmi citise gândurile. Mi-a zis că în acea zi, puteam fi orice vroiam şi că atunci când luna va răsări, voi putea alege ce vreau să fiu pentru restul zilelor mele. Nu am avut cuvinte să-i mulţumesc pentru cadoul pe care mi l-a făcut! Chiar înainte să-şi ia zborul, zâna mi-a spus că nu trebuie decât să şoptesc ce vreau să fiu şi dorinţa mi se va îndeplini.

Zis şi făcut! Prima mea dorinţă a fost să fiu o floare mare, colorată şi parfumată. Nici nu am apucat să şoptesc bine cuvintele, ca m-am trezit în mijlocul grădinii care începuse să se însufleţească în primele ore ale zilei. La început, m-am simţit foarte bine şi importantă printre celelalte flori pe care le invidiam atât de mult, dar m-am plictisit repede. Nu e chiar aşa mare scofală să fii o floare mare şi colorată. Aşa că mi-am dorit să fiu unul dintre stejarii de lângă apa care curgea în vale, pentru că dintotdeauna mă întrebasem cum e să-ţi petreci zilele lângă râu.

Şi ca stejar mi-a plăcut la început. Mă uitam de sus la flori şi mă gândeam la cât de mici par şi cele pe care le invidiam eu atâta când eram o floare mică şi rotundă. Pe nesimţite însă, vântul adusese nori şi s-a pornit o mare furtună. M-am speriat foarte tare, toate frunzele îmi zburau în aer, izvoarele parcă suspinau atât de trist încât dacă aş fi fost o fetiţă, probabil că mi-ar fi dat lacrimile de tristeţea lor. Probabil că de la furtună mi s-au încurcat gândurile şi dorinţele pentru că m-am trezit la marginea dintre pajiştea mea şi codrul negru. Am simţit cu uimire că am o inimă şi că începe să bată. Eram o fetiţă!

Ploaia s-a oprit repede, lăsând în urma ei un val de argintie ceaţă. Un miros adormitor venea dinspre suratele mele florile. M-am îndreptat către ele să văd dacă pot simţi şi eu ce simt oamenii care se bucură atât de tare când văd flori. Şi atunci s-a întâmplat ceva ce nu mi-aş fi imaginat. Cum mă plimbam printre cele mari şi colorate, care mai de care mai ademenitoare, privirea mi-a fost atrasă de ceva puţin mai departe… M-am apropiat şi mi-am dat seama ca ceea ce-mi plăcuse cel mai mult era o floare mică şi rotundă, care stătea cuminte departe de miresmele florilor mari şi care arăta atât de special lângă curcubeul acela strident de culori. Am fost cuprinsă de o bucurie deplină şi am strigat după zână, hotărâtă să-i spun ce vreau să fiu pentru restul zilelor mele!

Luna s-a suit în zare, somnoroasele păsărele s-au cuibărit în căsuţele lor, izvoarele susură liniştite, iar codrul doarme deja adânc. Sub razele stelelor ca de foc sunt eu, o floare mică, rotundă şi fericită!

Sunt in urma cu subiectele de pe search-uri, dar nu le-am uitat. Pana apuc sa revin,

Spor la scris!

Page optimized by WP Minify WordPress Plugin